Batranii, o pacoste

      O vorbă veche spune “cine nu are bătrâni, să-și cumpere”. Să-i cumpere de la noi, din România, că și așa avem mult prea mulți.

         Mă enervează batrânii și chiar foarte tare. Nu toți, bineînteles, doar câțiva. Ei au impresia că totul li se cuvine acum la bătrânețe, pentru că au muncit o viață întreagă, au întemeiat o familie, au făcut o casă sau alte chestii. Ei bine, se înșală, ăsta e cursul normal al vieții și asta nu oferă nimănui niciun privilegiu. Singurele privilegii, care de altfel sunt și oferite prin lege, de care beneficiază bătrânii sunt transportul gratuit cu autobuzul și medicamente compensate, așa că “tataie, las-o mai moale!”.

         I-ați observat la cozile aglomerate cum se bagă în fața tuturor ușor, ușor sperând că toată lumea îi va ignora doar pentru că sunt bătrâni? Dar să știi ceva mamaie “Te-am văzut și de data asta, sunt cu ochii pe tine!” În autobuz aceștia chiar abuzează de bătrânețea lor, uitându-se la cei tineri cu niște ochi triști, sperând ca aceștia să le dea locul. Asta în cele mai bune cazuri, deoarece de multe ori îți zic direct să te dai la o parte, nemaicontând că tu vii după o noapte întreagă de muncă. Raspunsul meu pentru acestia este: “Daca locurile acestea vi se cuvineau scria pe scaune „locuri pentru afurisiții de bătrâni” , dar nu scrie, nu-i așa?

         Ei bine, pe undeva e de ințeles aceasta grabă a bătrânilor, care te imbulzesc și îți dau coate ca să ajungă în fața ta, adevarul e că nu mai au mult de …. neah, sună prea urât, să zicem că timpul lor e limitat.

         Respect pentru bătrânii care nu se regăsesc în aceste rânduri.