MAGAZIN
Arta Prostiei
Arta prostiei – Viata alaturi de George – Carte online (PDF)
Fumam o țigară pe hol împreună cu George. Pe lângă noi trecea agale, fără să zică nimic, nea’ Nicu, cum îl știam pe atunci pe Bidi. După el căra o sacoșă cu apă pe care voia să o ducă în camera lui. După ce a făcut traseul de câteva ori, am hotărât să îi atragem atenția că sacoșa este spartă iar până ajunge în cameră se varsă toată apa. S-a uitat urât la noi, însă fără a ne răspunde, după care și-a continuat liniștit transportul. Nu am înțeles nici până astăzi de ce căra Bidi o sacoșă cu apă în camera lui, mai ales că el nu bea niciodată apă, ci doar alcool și nici de ce o făcea folosindu-se de o sacoșă ruptă. Dar pe Bidi nu puteai să îl înțelegi, el era un filosof, lucrurile aveau mai mult un caracter simbolic la el. Sigur era vreun gest simbolic pentru a atrage atenția lumii că în Africa copii mor zilnic de sete sau ceva de genul. O altă explicație ar fi că, asemeni lui Iisus, voia să transforme apa în vin, numai că Bidi nu părea genul de persoana religioasă. (scurt fragment din carte)
Arta prostiei – Viata alaturi de George – Carte printata
Un bătrânel pe la vreo 60 de ani, deși toată lumea îi dădea peste 90, cu mustața îngălbenită de la tutun și pe care rareori îl puteai zări treaz, cam ăsta ar fi Bidi în câteva cuvinte. Vorbele lui nu erau pentru oricine, vorbea cu tâlc și până și înjurăturile lui puteau fi considerate veritabile aforisme. Un fel de Moromote, ăsta era Bidi. Niciodată nu am înțeles care era rolul lui Bidi în acel cămin. Unii spun că era un fel de instalator, omul bun la toate. Instalator pe naiba, că nu era capabil să repare nimic. Îmi aduc aminte când i-am cerut să mă învețe să folosesc mașina de spălat din cămin și a început să învârtă și să apese butoanele mai ceva ca la Play Station. Ideea e că Bidi era mereu acolo, fie că aveai sau nu nevoie de el, iar dacă îi mai dădeai și un pahar de ceva era totul bine.
