Oaia lui Gigi Becali. Parodie Mama lui Stefan cel Mare

Undeva-n Pipera, într-un nou palat,

Unde locuia omul făr’ de păcat,

Plânge și suspină chiar o mioriță,

Dulce și suavă, ca o garofiță;

Căci în pușcărie baciul ei iubit

A plecat cu MM și n-a mai venit.

Însă o oaie bătrână lângă ea veghează,

Face brânză și o-nbărbătează.

 

Pe la vreo doișpe jumate,

La palat în poartă, oare cine bate?

-Eu sunt, oaie dragă, baciul tău iubit,

Eu, și din pușcărie am fugit.

Soarta mea fuse crudă-n pușcărie,

Când scăpam săpunul era veselie.

Dar deschide poarta, gabori mă-nconjor…

Și bucile tare mă dor.

Tânăra mioriță la fereastra sare.

-Ce faci tu, copilă? Zice oaia aia mare.

Apoi ea la poarta atunci a ieșit

Și-n tăcerea nopții ea i-a behăit:

-Ce spui tu, străine? Gigi e departe;

Fundul său în pușcărie fericere-mparte.

-Eu sunt a sa oaie, el e baciul meu,

Nimeni nu-i mai face brânză așa cum fac eu.

-Dacă tu ești Gigi cu adevărat,

Ai plătit cauțiune sau ai evadat?

Apoi tu aice fără să-mi dai mită,

Nu poti ca să intri cu a mea voință.

-Oaie hahalera, tu cu cine vorbești?

Pentru asta tu a-i să-mi plătești.

 

Gigi se intoarce cu coada-ntre picioare,

Știe ce-l așteaptă înapoi la închisoare.

Și atunci el jură, promite s-o facă

Să mănânce doar brânză de capră.